Arhivă pentru ianuarie 2010

Baigli (Bejgli) – cozonacei cu nuca si mac

Acest tip de prăjitură festivă ce se prepară la orice sărbătoare, se regăsește în bucătăriile din întreg spațiul central-est european și adeseori slovacii, maghiarii, polonezii, nemții și alte neamuri din acest areal geografic și cultural și-au disputat proprietatea asupra „originalului”.

Urmând o rețetă maghiară mama ne făcea mereu acest cozonăcel când eram mici și a rămas unul dintre deserturile preferate ale familiei. Un mare avantaj pe care-l are față de cozonac e timpul redus de preparare, întrucât nu necesită dospire, ba dimpotrivă, un aluat de bejgli dospit se va crăpa inestetic la coacere, lucru care nu este de dorit.

Bejgli – rețeta

(cantitățile date sunt pentru 3 cozonăcei)

Aluatul:

375 g făină
120 g unt
75 g untură
40 g zahăr
6 g drojdie proaspătă
2 gălbenușe
90 ml lapte
1 praf sare
coajă de lămâie

Umplutura:

300 g nucă măcinată (sau mac măcinat)
130 g zahăr
1 lingură miere
100 ml lapte
1 linguriță scorțișoară (doar în umplutura de nucă)
coajă rasă de lămâie/portocală
2 linguri stafide sau coajă confiată de lămâie/portocală – opțional

*eu am făcut cantitate dublă

Drojdia se  freacă cu zahărul până se lichefiază. Într-un vas se pun toate ingredientele pentru aluat și se frământă bine până rezultă un aluat elastic, nelipicios.

Se taie în 3 bucăți egale (cam 230-240 g bucata) care se învelesc în folie și se lasă la frigider 1/2 oră.

Între timp se prepară umplutura. Laptele se dă în clocot împreună cu zahărul și mierea și se toarnă fierbinte peste nuca (macul) amestecat în prealabil cu scorțișoara, coaja de lamaie/portocală și eventual stafidele sau fructele confiate. Se amestecă bine și se lasă să se răcească.

Aluatul se scoate din frigider și se întinde în foi dreptunghiulare de circa 20×25 cm. Pe fiecare foaie se pune cîte 1/3 din umplutură (eu mai întâi întind umplutura între 2 bucăți de folie alimentară și apoi o ”lipesc” de aluat, e mai usor decât să o întind cu lingura). Se aduc 3 dintre colțurile aluatului în interior, peste marginile umpluturii și se rulează.

Cozonăceii se așează într-o tavă tapetată cu grăsime si făină sau cu hârtie de copt, se împung cu furculița pe lungime, se ung cu un gălbenuș bătut cu puțin lapte și se lasă 10 minute, să se usuce gălbenușul deasupra. În felul acesta, la coacere se va forma un ”mozaic” pe suprafața lor.

Se coc la 180 grade timp de 30-35 minute, până se rumenesc bine. Se lasă să se răcească înainte de a se felia.

Prajitura Somloi Galuska

Această prăjitură de origine maghiară este foarte populară în restaurantele transilvănene, unde sunt prezentate variante care mai de care mai ”îmbunătățite”. Astfel, s-ar putea să aveți surpriza de a primi o cupă care să conțină un talmeș-balmeș de frișcă (desigur, nu naturală) și pișcoturi înmuiate în ceva sirop, lucru cât se poate de străin de Somloi Galuska. Dacă este făcută așa cum trebuie, aceasta este o prăjitură minunată ce combină trei tipuri de pandișpan (simplu, cu nucă, cu cacao) însiropate cu rom, o cremă de vanilie, nucă măcinată și stafide…o adevărată explozie de gusturi și texturi.

Se servește în farfurioare, câte o ”gălușcă” de prăjitură, acompaniată de frișcă și sos de ciocolată. Dacă vreți o versiune modernă a acestei prăjituri, puteți tăia blaturile cubulețe și să asamblați prăjitura în pahare înalte sau cupe de înghețată.

Somloi Galuska – rețeta

Ingrediente:

– pt. pandișpanul galben: 2 ouă, 2 linguri făină, 2 linguri zahăr
– pt. pandișpanul cu nucă: 2 ouă, 2 linguri zahăr, 2 linguri făină, 1 lingură nucă măcinată
– pt. pandișpanul cu cacao: 2 ouă, 2 linguri zahăr, 2 linguri faină, 1 lingură cacao pudră
– pt. crema de vanilie: 500 ml lapte, jumatate dintr-o păstaie de vanilie, 200 g zahăr, 50 g amidon de porumb, 3 ouă, 80 g nucă măcinată, 80 g stafide
– pt. însiropare: 200 ml apa, 200 g zahăr, 100 ml rom (puteți folosi și zeama din compot)
– pt. sosul de ciocolată: o lingură cacao, o lingură zahăr pudră, puțin lapte
– pt. servire: 400 ml friscă

Cele trei blaturi de pandișpan se coc separat în tăvi de dimensiuni potrivite. Pentru pandișpanul simplu se bat gălbenușurile spumă cu jumătate din cantitatea de zahăr, albusurile se bat spumă cu restul de zahăr, după care se adaugă și galbenușurile și se încorporează cu grijă făina.

Pentru pandișpanul cu nucă se adaugă la sfârșit nuca macinată, iar la piscotul cu cacao se adaugă lingura de cacao. Blaturile se coc cate 10 minute la 180 grade, apoi se lasă la răcit.

Pentru cremă se pun la fiert 400 ml lapte, cu vanilia și 2/3 din zahăr. Într-un vas separat se amestecă până la omogenizare restul de lapte cu făina și gălbenușurile, iar albușurile și 1/3 din zahăr se bat spumă și se lasă deoparte. Cand laptele cu vanilie începe să fiarbă, se scoate vanilia și laptele se toarnă în fir continuu peste gălbenușurile cu amidon, amestecând rapid.

Se pune din nou pe foc până se îngroașă bine. Imediat ce luăm crema de pe foc, o încorporăm în spuma de albușuri (dacă folosiți esență de vanilie în loc de păstaie, adaugați-o doar acum). Se lasă la răcit.

Pentru siropul de rom, se dă în clocot apa cu zahărul, iar dupa ce se racește un pic, se pune și romul. Ca să mă scap de o muncă în plus, folosesc cel mai adesea sirop din compot de pere sau piersici în care pun rom.

Pentru sosul de ciocolată se amestecă cacaua cu zahărul praf și câte puțin lapte până obținem un sos gros.

Se pregătește un vas sau un platou în care să fie asamblată prăjitura. Mai întâi se așează pandișpanul simplu, care se stropește cu o parte din siropul de rom, peste care se întinde 1/3 din cremă. Se presară jumatate din cantitatea de nucă măcinată și stafide, după care se așează deasupra pandișpanul de cacao. Acesta se stropeste cu restul siropului, după care se întinde încă 1/3 din cremă. Se presară restul de nucă și stafide, peste care se pune ultimul pandișpan, cel cu nucă. Se pune și restul de cremă și se presară deasupra cacao.

Se acoperă prăjitura cu folie de aluminiu și se dă la frigider până se servește, se păstrează foarte bine, mai multe zile la rând.

Paine din faina de alac

Acum ceva vreme am găsit la un magazin cu produse naturiste făină integrală de alac. Era pentru prima oară când vedeam așa ceva la noi, dar cunoșteam alacul din diverse rețete de pâine pe care le-am găsit pe net (în engleză e spelt).

Am luat un kilogram de făină (m-a costat 9 lei), bucuroasă fiind de descoperirea mea și abia așteptînd s-o încerc într-o pâine. Rezultatul a fost peste așteptările mele, a ieșit o pâine deosebit de gustoasă, cu o aromă de alune, mult mai bună, după părerea mea, decât pâinea din făină integrală de grâu.

Despre această cereală am gasit câteva informații interesante. Alacul sau grâul cu bob îmbrăcat (lat. Triticum speltae) este o cereală păioasă din familia gramineelor (grâului). Are un singur bob în spiculeţ, învelit strâns în palee. A fost cultivat intensiv în Europa Centrală încă din preistorie până în secolul al XIX-lea, când apariția unor specii de grâu ameliorate au dus aproape la dispariția sa. Alacul este mult mai puţin pretenţios în comparaţie cu grâul tradiţional folosit pentru prepararea pâinii, el se adaptează extrem de uşor la condiţiile de mediu foarte diverse, suportă excelent seceta, creşte pe orice fel de sol. Are un avantaj enorm, datorită faptului că nu lasă buruienile să crească, deci poate fi cultivat fără utilizarea chimicalelor, a pesticidelor. Stratul de pleavă, care îmbracă gros bobul, asigură protecţie boabelor de alac, până la prelucrarea finală, faţă de poluările atmosferice de orice fel. Datorită acestor calități, cât și valorilor sale nutritive a fost readus în actualitate odată cu moda mâncării „bio”. Conţinutul său de vitamine şi de săruri minerale este unic: în alac se regăsesc aproape toate componentele din grupul vitaminelor B, precum şi un conţinut foarte mare de vitamina E. În produsele alimentare preparate din alac există un conţinut ridicat de calciu, magneziu, fosfor, seleniu, care este de 7-8 ori mai mare decât în cazul produselor alimentare pe bază de alte cereale. În comparaţie cu cerealele tradiţionale, grâul cu bob acoperit are un conţinut mai redus de hidrocarburi, se absoarbe mai greu, deci poate fi folosit şi de bolnavii de diabet. Conţinutul său de acizi graşi esenţiali are un efect benefic asupra sistemului nervos.

Pâine din făină de alac – rețeta

Pentru maia:

20 g drojdie proaspătă
70 ml apă
făină (650) cât cuprinde

Pentru aluat:

500 g făină de alac
200 g făină pâine (650)
maiaua
10 g drojdie proaspătă
1 lingură rasă sare
200 ml bere brună (se poate înlocui cu apă)
apă cât cuprinde

Cu o seară înainte se prepară maiaua. Drojdia se dizolvă în apă și se încorporează atâta făină cât să se formeze un aluat neted. Se taie în cruce deasupra, se pune într-un vas care se acoperă cu folie și se lasă să dospească la temperatura camerei.

A doua zi în vasul de frământat se pun cele două tipuri de făina, drojdia care se freacă în palme cu puțină făina, maiaua, sarea, apoi berea și apa.

Se frământă un aluat neted care se lasă la dospit la căldură, până își dublează volumul.

Când a dospit, aluatul se taie în două și se formează pâinicile. Eu am făcut una rotundă și una lunguiață.

Pâinicile se presară cu făină, se așează pe hârtie de copt sau pe o planșetă presărată ci griș sau mălai, se acoperă și se lasă să crească până aproape își dublează volumul. Înainte de a se da la cuptor se crestează. Se coc în cuptorul preîncălzit la 200 grade timp de 35 minute.

Piatra Craiului

Mai e mult până la vară, dar eu o aștept cu înfrigurare, mai ales când răsfoiesc instantaneele de vara trecută din Munții Piatra Craiului. Las imaginile să vorbească…

Vargabeles – budinca cu branza si taitei

Este unul dintre deserturile copilăriei mele. Întrucât era preferatul uneia dintre surorile mele, mama îl făcea mereu. Cred că au trecut ani de când n-am mai mâncat un vargabéles, dar zilele trecute mi-am amintit de el și cum tocmai se nimerea să am niște brânză de vaci în frigider n-am mai stat pe gânduri și l-am făcut.

Ca orice lucru simplu și vargabéles-ul e întotdeauna surprinzător de bun.

Vargabéles – rețeta

6 foi de plăcintă (filo)
600 g brânză dulce de vaci
300 g tăiței lați (tip tagliatelle)
100 g smântână
100 g unt
100 g zahăr
4 ouă
2-3 linguri stafide
coajă rasă de lămâie
rom
zahăr praf vanilat

Stafidele se pun la înmuiat în puțin rom.

Tăițeii se fierb în apă cu sare și se lasă la scurs. Brânza se freacă bine cu zahărul, apoi se încorporează gălbenușurile și coaja de lămâie.

Se adaugă jumătate din cantitatea de unt (50 g) și toată smântâna.

Se încorporează stafidele scurse și tăițeii.

Albușurile se bat spumă tare cu un praf de sare și se adaugă la sfârșit.

Se topește restul de unt. Trei dintre foile de plăcintă se așează într-o tavă și se ung cu unt fiecare în parte. Se toarnă umplutura de brânză și tăiței, iar deasupra se așează celelalte 3 foi, ungîndu-se și acestea cu unt.

Se perforează din loc în loc un furculița și se dă la cuptorul încins la 180 grade pentru 40-50 min, până ce suprafața budincii se rumenește. Se scoate din cuptor și se lasă la răcit. Nefiind un desert foarte dulce, se servește pudrat cu zahăr vanilat și eventual acompaniat de o lingură de gem dulce-acrișor (căpșuni, rubarbă, caise).