Arhivă pentru februarie 2010

Gehaktbal – chiftele olandeze

Căutând ceva informații despre Olanda, am descoperit și aceste chiftele, într-atât de populare în Țările de Jos încât au dedicat și o zi din săptămână acestui preparat (Miercurea -Gehaktbal Dag – Ziua chiftelei). Ce le deosebește pe aceste chiftele de unele obișnuite sunt condimentele folosite, mărimea lor (peste 100 g) și modul de prăjire, dar, la fel ca orice alte chiftele se prepară rapid și ușor. Sunt tare bune!

Ingrediente:

*am găsit multe combinații de condimente, pe lângă cele pe care le-am ales eu să le folosesc mai puteți pune majoran, cardamon, ghimbir, scorțișoară

100 g unt
1 kg carne tocată amestec (50% vită, 50% porc) sau de vită
1 ou
30 ml lapte
4 linguri pesmet
1 ceapă mică tocată (opțional)
1 linguriță nucșoară
2 lingurițe semințe de muștar măcinate (opțional)
1/2 linguriță piper alb
1/2 linguriță piper negru
1/2 linguriță cariandru măcinat

Carnea se frământă bine cu oul, laptele, pesmetul, sarea și condimentele.

Se formează chiftelele, de aproximativ 100 g fiecare (mi-au ieșit 11).

Untul se pune la topit într-o tigaie mare, în care să poată fi puse toate chiftelele.

Acestea se prăjesc pe toate părțile până ce se rumenesc, apoi se toarnă 2 căni de apă fierbinte, se acoperă tigaia cu un capac și se lasă la foc mic încă 25-30 min.

Se servesc alături de garnituri de cartofi și/sau legume.

…nelipsita secțiune.

Catelusi de catifea

Am două cățelușe din rasa Schnauzer pitic. Una dintre ele are acum puiuți, 3 la număr, s-au născut pe 18 februarie, încă n-au deschis ochișorii. Ia priviți, nu sunt adorabili? Niște mici ghemotoace de viață, făcute parcă din catifea neagră.

Orez prajit indonezian

Reteta îi aparține lui pansy căreia îi mai mulțumesc încă odată, căci îmi place tare mult acest orez. Se face ușor și poate acompania diverse preparate exotice sau poate fi consumat ca atare, ca o masă ușoară la prânz sau seara.

Ingrediente:

1 cană orez cu bob lung sau basmati
2 căni apă
1 ceapă tăiată julien
2 ouă
1/2 linguriță praf curcumă (turmenic)
1 lingură sos soia
2 linguri sos soia indonezian, dulce și gros ( în lipsă am pus ketchup ;))
ulei, sare, piper

Orezul se fierbe în cele 2 căni de apă împreună cu lingurița de curcumă, aceasta nu este obligatorie, dar conferă o culoare galbenă frumoasă și un iz aparte. Curcuma (turmenic) face parte din familia ghimbirului și e de un galben-portocaliu intens, se folosește mai ales ca praf. Când apa a scăzut de tot și orezul s-a fiert, l-am pus într-o strecurătoare și l-am dat sub jet de apă rece, să se desprindă bob de bob și să se răcească bine.

L-am lăsat să se scurgă de apă și între timp am călit ceapa în puțin ulei, până a devenit moale și sticloasă. Am bătut ouăle ușor, le-am turnat peste ceapă și am amestecat rapid până ouăle s-au copt ușor, apoi am adăugat orezul treptat.

L-am lăsat la foc domol cam 5-6 minute, amestecând din timp în timp, să nu se lege de fund. Am adăugat apoi sosul de soia, ketchup-ul și-am potrivit cu sare și piper după gust. Am mai lăsat pe foc încă 4-5 minute, amestecând.

Apoi am servit!

Friptura condimentata de purcel in zeama de varza

Această rețetă reproduce în mare parte ”Friptura aromată” a lui Foxyy, o prietenă dragă de pe forumul ArtaCulinara.ro. Friptura preparată astfel este excelentă, moale și savuroasă, cu o tentă dulce-acrișoară pe care o conferă zeama de varză (moare). O recomand cu dragă inimă, veți fi încântați!

Ingrediente:

carne de porc (am avut o bucată de spată-1 kg și o bucată din mușchiul lung-600 g)
moare (cam 1 l)
condimente (la liberă alegere, eu am folosit:  sare, piper, boia, măghiran, scorțișoară, cuișoare)
2 cepe (am avut roșii)
Carnea se pune într-o oală cu moarea și se fierbe la foc mic 1/2 oră, întorcându-se pe-o parte și pe alta din când în când.

Se scoate din oală, se lasă la răcit, apoi se condimentează cu un amestec de sare, piper, boia, măghiran, scorțișoară.

Ceapa se toacă, se călește în puțin ulei și se așează peste carne. În cupola de ceapă am făcut pierdute și câteva cuișoare.

Se așează carnea într-o tavă (eu am pus pe fund hârtie de copt) se stropește cu vreo 200 ml din moarea în care a fiert și se dă la cuptor, la foc potrivit până e gata. Carnea pe care am avut-o am copt-o 40 min la 160 grade și încă 20 la 180 grade cu griller. Abia scoasă din cuptor, lasată la odihnit:

În plin proces de feliere:

La masă!

Grisine „spic de grau”

Eu fac o pâine care îmi place foarte mult, în formă de spic de grâu (odată și odată o voi pune și aici). Zilele trecute aveam chef de grisine și am zis să încerc pe ele ”tehnica” formării spicului. Așa au luat ființă aceste grisine ”spic de grâu”. Sunt tare simpatice, nu credeți?

Puteți face grisinele în acest fel după orice rețetă care vă place, a mea e așa:

350 g făină de pâine (650)
25 g drojdie proaspătă
1, 1/2 linguriță sare
50 ml ulei măsline
apă călduță cât cuprinde (cam 180 ml)

Drojdia se freacă între palme cu puțină făină și se amestecă la restul cantității de făină. Se adaugă sarea, uleiul de măsline, apa și se frământă un aluat neted, elastic, care se lasă să crească până își dublează volumul. Când aluatul e dospit se unge suprafața de lucru cu puțin ulei sau se presară făină (se lucrează mai ușor cu ulei, dar eu pe negândite îmi presărasem făină, din obișnuință :)). Se întinde o foaie de grosimea unui deget, din care se taie fâșiuțe, lungi cam tot cât un deget, care apoi se rulează lungi de aprox. 15-20 cm.

Cu ajutorul unui cutter sau a unui cuțit bine ascuțit se secționează marginile grisinelor, avînd grijă ca tăieturile de pe cele două margini să fie intercalate. Se prind capetele grisinelor și se trag ușor, pentru ca ”spicele” să se desfacă.

Se pun într-o tavă în care s-a așezat hârtie de copt, se ung cu ulei de măsline, se presară sare grunjoasă și se coc la 200 grade 15-20 minute, până sunt rumenite.

Sunt fantastice alături de o bere rece, iar dacă mai e și un film bun pe care să-l vedem, fac o seară perfectă :).