Grisine „spic de grau”

Eu fac o pâine care îmi place foarte mult, în formă de spic de grâu (odată și odată o voi pune și aici). Zilele trecute aveam chef de grisine și am zis să încerc pe ele ”tehnica” formării spicului. Așa au luat ființă aceste grisine ”spic de grâu”. Sunt tare simpatice, nu credeți?

Puteți face grisinele în acest fel după orice rețetă care vă place, a mea e așa:

350 g făină de pâine (650)
25 g drojdie proaspătă
1, 1/2 linguriță sare
50 ml ulei măsline
apă călduță cât cuprinde (cam 180 ml)

Drojdia se freacă între palme cu puțină făină și se amestecă la restul cantității de făină. Se adaugă sarea, uleiul de măsline, apa și se frământă un aluat neted, elastic, care se lasă să crească până își dublează volumul. Când aluatul e dospit se unge suprafața de lucru cu puțin ulei sau se presară făină (se lucrează mai ușor cu ulei, dar eu pe negândite îmi presărasem făină, din obișnuință :)). Se întinde o foaie de grosimea unui deget, din care se taie fâșiuțe, lungi cam tot cât un deget, care apoi se rulează lungi de aprox. 15-20 cm.

Cu ajutorul unui cutter sau a unui cuțit bine ascuțit se secționează marginile grisinelor, avînd grijă ca tăieturile de pe cele două margini să fie intercalate. Se prind capetele grisinelor și se trag ușor, pentru ca ”spicele” să se desfacă.

Se pun într-o tavă în care s-a așezat hârtie de copt, se ung cu ulei de măsline, se presară sare grunjoasă și se coc la 200 grade 15-20 minute, până sunt rumenite.

Sunt fantastice alături de o bere rece, iar dacă mai e și un film bun pe care să-l vedem, fac o seară perfectă :).

Friptura de vitel sub tocatura

Azi am pus pe masă o minunată friptură de vițel, suculentă și aromată. Sursa mea de inspirație a fost, din nou, Dictatura gastronomică a lui Bacalbașa. Am servit alături de orez negru, nedecorticat.

Rețeta nu preciza cantitățile, doar enumera ingredientele, așa că le-am pus după simț în funcție de cantitatea de carne pe care am avut-o.

Ingrediente:

1 bucată mușchi de vițel (eu am avut 700 g vrăbioară, maturată în vid)
sare, piper
ulei de măsline
100 g unt
100 g slănină
1 ceapă
3 căței usturoi
1 linguriță busuioc mărunțit
1 foaie dafin
70 g pesmet
1 ou + 1 gălbenuș
puțin vin alb

Cu o seară înainte carnea se freacă cu sare și piper, se unge cu ulei de măsline, se acoperă și se dă la frigider (min. 12 ore).

A doua zi într-o tigaie sau cratiță (care se poate pune și la cuptor) se topesc 50 g unt, în care se perpelește carnea pe toate părțile câteva minute, până își schimbă culoarea. Se scoate carnea pe o farfurie și se curăță tigaia.

Ceapa și usturoiul se toacă, slănina se taie feliuțe.

Într-un vas se amestecă pesmetul cu oul+gălbenuș, busuiocul, puțin piper, slănina, ceapa și usturoiul. Cu acest amestec se acoperă suprafață cărnii.

În tigaie se topesc 50 g unt, apoi se ia de pe foc, se pune foaia de dafin și carnea.

Se dă la cuptor la foc domol (160 grade) câte o oră pentru fiecare kg de carne. Bucata mea de 700 g am ținut-o timp de 45 minute. Pe la jumătatea timpului de coacere am stropit friptura cu puțin vin alb.

Între timp se pregătește garnitura dorită; eu am fiert orezul conform instrucțiunilor.

Când friptura e gata se stinge focul și se lasa în cuptorul cald încă 10 minute, să se odihnească carnea, apoi se scoate și se porționează.

Este foarte bună friptura, are o ușoară aromă de afumat împrumutată de la slănină. Crusta se rupe la tăiere, dar se poate servi alături de friptură pentru că e delicoasă.

Un close-up savuros…

Aripioare prajite in crusta

Puțini sunt cei care pot rezista în fața unor aripioare prăjite într-o crustă crocantă și aurie. Eu recunosc, capitulez de fiecare dată în fața lor. Rețeta după care le prepar urmează indicațiile dintr-un episod al emisiunii  lui Alton Brown, Good Eats, episod ce avea ca temă ”fried chicken”. După această metodă puteți prepara diferite părți din pui luând în considerare, desigur, că timpul de prăjire va crește în funcție de mărimea lor.

Ingrediente:

aripioare de pui (sau ciocanele, pulpe, piept)
lapte bătut
condimente (boia, piper, usturoi granulat, măghiran, sare)
făină
ulei pentru prăjit

Aripioarele se curăță, se spală și se pun într-un vas. Se toarnă lapte bătut cât să le cuprindă (pentru 32 de bucăți am folosit 500 ml). Vasul se acoperă cu folie și se dă la frigider 12-24 ore, având grijă ca la jumătatea intervalului de timp să le amestecăm odată.

Înainte cu 1/2 oră de prăjire se scot și se pun într-o strecurătoare pentru a se elimina excesul de lapte bătut. Aripioarele se pun apoi pe un grătar sub care ați pus o tavă. Se amestecă 2 linguri boia (iute sau dulce) cu 2 linguri sare, 1 linguriță piper, 2 lingurițe usturoi granulat, 1 linguriță măghiran uscat si pisat. Cu acest amestec se condimentează bine aripioarele pe ambele părți.

Se îmbracă apoi în făină, se scutură excesul și se pun din nou pe grătar unde se lasă 2-3 minute înainte de prăjire.

Se prăjesc într-o tigaie (preferabil cu pereții groși/din fontă) cu ulei încins, cam 4 minute pe fiecare parte (cam 10-12 minute pentru bucățile mai mari – ciocănele, pulpe, piept). Uleiul nu trebuie să le acopere complet, doar până la jumătate, în acest fel crusta se va ”lipi” de jur-împrejurul cărni. Odată pusă carnea în tigaie se reduce flacăra, pentru a avea o coacere uniformă. Dacă focul e prea puternic carnea se va arde la suprafață și va rămâne crudă în interior.

Când se scot bucățile de carne nu se pun pe șervete de hârtie ci tot pe un grătar sub care ați așezat o farfurie unde se va aduna excesul de grăsime.

Le servesc de obicei alături de cartofi copți la cuptor și sos de gorgonzola sau de usturoi, dar ele sunt bune oricum, calde sau reci.

În secțiune, cu sos de gorgonzola.

Mancare de vita inabusita in stil ”Côte d’Argent”

De curând am zărit într-o librărie ”Dictatura gastronomică – 1501 de feluri de mâncări din 1935”, o carte de bucate din perioada interbelică avându-l ca autor pe Constantin Bacalbașa, reeditată la Editura 3. Având o mare pasiune pentru tot ceea ce înseamnă viața dintre cele două războaie mondiale, desigur că mâinile mi s-au lipit de această carte și am urmat drumul casei de marcat.

Ziarist, memorialist și om politic, Constantin Bacalbașa a trăit între ani 1856-1935 și s-a remarcat ca un veritabil critic gastronomic. ”Bucureștii de altădată” este lucrarea sa cea mai cunoscută, în care zugrăvește ansamblul socio-cultural și moravurile acestui oraș la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Rețeta ce urmează face parte din volumul ”Dictatura gastronomică

Ingrediente:

1 kg carne de vită/vițel (preferabil spată)
250 g costiță afumată
2 cepe
2 linguri făină
400 g roșii despielițate (din conservă)
24 măsline negre, fără sâmburi
2 căței usturoi
2 fire de cimbru
4 fire de pătrunjel
2 cuișoare
1 foaie de dafin
1 pahar apă
1 – 1,1/2 l vin alb
sare, piper, ulei

Carnea și costița afumată se taie bucățele. Carnea se condimentează bine cu sare și piper. Costița se prăjește în câteva linguri de ulei, se scoate și se dă deoparte.

Se prăjesc bucățile de carne pe toate părțile și când sunt rumenite se adaugă cepele tăiate felii.

Se presară cele două linguri de făină și se amestecă bine ca să nu se lege de fund.

Se pune peste carne apa, cățeii de usturoi zdrobiți și buchetul de condimente. Se toarnă vinul(fiți fără grijă, nu e prea mult vin, sosul va scădea foarte mult) și se fierbe carnea la foc iute, semiacoperită, timp de 1, 1/2 – 2 ore.

Carnea se scoate apoi deoparte, buchetul de condimente se aruncă, iar sosul obtinut se trece prin sită și se pune înapoi în oală alături de carne, costița rumenită, măsline și roșiile despielițate, mărunțite.

Se lasă pe foc, mic de această dată încă 3/4 oră sau chiar 1 oră întreagă. Înainte de a stinge focul se mai potrivește cu sare și piper după gust. Înainte de servire se presară niște pătrunjel tocat.

Am servit alături de un pahar de Pinot Noir franțuzesc. E o mâncare rafinată, cu gust amplu, bogat, foarte plăcut aromată.

Tarta de ciocolata

De multă vreme am dorit să fac această tartă și în acest week-end am și reușit. Dacă sunteți ciocolatoși ca mine vă va place la nebunie combinația de blat fraged de cacao și cremă fină de ciocolată. Am folosit o rețetă marca Jamie Oliver, căreia i-am ajustat cantitățile (cele date în original erau prea mari, cât pentru două tarte) și am înlocuit oul întreg care era cerut în cremă cu două gălbenușuri.

Pentru blat:
160 g unt
110 g zahăr tos
un praf sare
300 g făină
2 ouă
30 g cacao
coaja rasă de la o portocală

Pentru cremă:
100 ml lapte
300 ml frișcă nebătută
50 g zahar tos
1 plic zahăr vanilat
175 g ciocolată neagră
2 gălbenușuri

Pentru a prepara blatul frecați bine untul moale cu zahărul și sarea, încorporați făina cernută în prealabil cu cacaua, apoi coaja de portocală și ouăle. Amestecați ușor doar atât cât aluatul să se lege și puteți forma o bilă. Înveliți aluatul în folie de plastic și lasați-l la frigider 1 oră. Apoi îl scoateți, îl întindeți și căptușiți cu el o formă de tartă pe care ați uns-o în prealabil cu unt. Împungeți  fundul tartei pe alocuri cu furculița și lasați forma la frigider înca 1/2 oră.

Între timp preparați crema. Puneți laptele, frișca și zaharul într-o cratiță și aduceți la punctul de fierbere,  stingeți focul și adăugați ciocolata taiată bucăți. Folosiți ciocolată de foarte bună calitate (eu am avut cu 72% cacao).

Acoperiți cratița cu un capac și lăsați deoparte 5 minute, apoi amestecați bine până ce ciocolata s-a dizolvat complet. Într-un vas bateți gălbenușurile și încorporați-le la crema de ciocolată când s-a mai răcit.

Încingeți cuptorul la 180 grade C și coaceți aluatul 15 minute până primește aspectul de biscuite. Scoateți-l din cuptor și micșorați temperatura la 170 grade C. Turnați crema peste blat și mai dați la cuptor încă 15-17 minute.

Tarta e gata atunci când umplutura de ciocolată e fermă la suprafață, dar dacă mișcați tava tremură ușor (ca gelatina). Scoateți tarta și lăsați-o să se răcească. Umplutura se va mai întări, astfel, când o veți tăia își va păstra forma, nu va curge, dar va fi foarte moale și cremoasă.