Couscous cu pui

Ca o alternativă la mâncărurile tradiționale cu pui îmi place să prepar această rețetă. E usor de făcut, rapidă, are un ”look” exotic și e plăcut aromată.

Couscous-ul e o specialitate de mancare ce constă în mici granule sferice din făină de grâu dur, dar se găsesc și varietăți din orz sau mei. E un aliment foarte popular în Africa de Nord și de Vest, Orientul Mijlociu, Turcia, în părți din Sicilia, Grecia, Franța, Spania etc. Prima menționare scrisă a cous-cous-ului provine dintr-o carte de bucate spaniolo-arabă din secolul al XIII-lea.

Metoda tradițională de a găti cous-cous-ul este prin fierberea repetată, de două-trei ori, la aburi. Din fericire pentru noi, cous-cous-ul pe care-l găsim în supermarket-uri este deja prefiert, prepararea lui fiind așadar foarte facilă și rapidă (câteva minute), implicând doar o simplă opărire și eventual călire. Când doriți să cumpărați cous-cous aveți grijă să nu-l confundați cu anumite sortimente de paste făinoase care circulă pe la noi sub acest nume.  Adevăratul cous-cous trebuie să arate așa:

Couscous cu pui – rețeta (pentru 4-6 persoane)

250 g couscous
8-10 pulpe de pui (inferioare sau superioare)
500 ml supă de pui
2 cepe mijlocii
3 căței usturoi
zeama și coaja de la o lămâie sau portocală
frunze de pătrunjel
ulei de floarea soarelui
sare
2 lingurite turmenic măcinat
2 lingurite  garam-masala*

*Găsiți acest condiment direct preparat în magazine, eu mi-l preparat singură din când în când prin măcinarea în râșnița de cafea a unei frunze de dafin deshidratate + 2 linguri semințe de coriandru + 1 baton scorțișoară + 1 linguriță chimion + ½ linguriță semințe anason+ ½ linguriță cardamon praf + ½ linguriță piper alb + 1 linguriță piper negru+ 1 lingură boia.

Amestecați pulpele de pui cu 1 linguriță sare, 1 linguriță turmenic și 1 linguriță garam-masala.

Într-o cratiță înfierbântați câteva linguri de ulei. Prăjiți pulpele câte 5 minute pe fiecare parte, apoi scoateți-le pe un platou.

Mai adăugați câteva linguri de ulei în cratiță și sotați ceapa tocată împreună cu usturoiul. Când ceapa e sticloasă adăugați 1 linguriță turmenic și 1 linguriță garam-masala și mai sotați 1 minut.

Adăugați supa de pui și puneți pulpele înapoi în oala. Dacă e necesar mai completați cu apă cât să acopere pulpele. Lăsați să fiarbă acoperit 30-35 minute, sau până e moale carnea. Scoateți pulpele deoparte și în lichidul rămas adăugați zeama de lămâie/portocală. Folosiți acest lichid pentru a prepara couscous-ul conform instrucțiunilor de pe pachet (în cazul meu cu 500 ml am opărit 250 g couscous, l-am lăsat acoperit 2-3 minute apoi l-am mai călit 2 minute cu 1 lingură de unt).

Puneți couscous-ul pe un platou sau în farfurii, așezați deasupra pulpele, peste care împrăștiați din belșug pătrunjel tocat și coaja rasă de lămâie/portocală. Este o mâncare savuroasă, foarte aromată.

Anunțuri

Tort Dobos

Unul din dulciurile preferate ale familiei mele e acest minunat tort, inventat în 1884 de maestrul cofetar József C. Dobos (1847-1924). Se pare că acesta dorea sa creeze o prajitură care să aibă o viață de raft cat mai lungă, într-o vreme când posibilitățile de păstrare a alimentelor pe termen îndelungat erau foarte limitate. Astfel a apărut această prajitura din 7 straturi successive de pandișpan fin și o crema de unt și ciocolată absolut divină + un strat e pandispan îmbrăcat în caramel. Oglinda de caramel ce acoperă prajitura o apără de uscăciune, astfel, straturile de pandișpan rămân moi pentru mai mult timp. Doboșul a fost prezentat pentru prima dată la Expozitia Națională de la Budapesta în 1885, împăratul și împărăteasa de atunci a Imperiului Austro-Ungar fiind primii degustători. Prajitura a avut instant un success fantastic și a devenit un obiect de export către cele mai de vază curți nobiliare și dinastice din Europa. József C. Dobos a ținut multă vreme rețeta secretă și mulți au încercat să o copieze. Se spune că in momentul de apogeu al popularității acestei prajituri existau în jur de 120 de rețete care încercau să imite originalul. În 1906 maestrul patiser s-a retras din viața socială, nu înainte însă de a da publicitații mult râvnita reteta. Astăzi prajitura este o emblemă de preț a Budapestei. Se prepara cu 5, 7 sau chiar 11 straturi.

Mulți numesc doboșul ”regina prăjiturilor” și dacă îl încercați vă veți da seama de ce. Din păcate cam toate variantele care circulă prin comerț și în cofetăriile noastre sunt excrecabile și nici nu se pot compara cu ceea ce este de fapt doboșul. Rețeta pe care o folosesc eu încearcă să respecte cât mai mult creația lui József C. Dobos.

Eu am vrut de data asta să fac tortul cu 9 straturi+stratul caramel, dar dintr-o eroare de calcul (matematica n-a fost niciodata punctul meu forte  ) mi-au iesit doar 8+1 straturi. De obicei coc blaturile patrate, în tava mare de aragaz și le tai in doua la mijloc, ca sa-mi ușurez blaturile. Însă de astă dată am vrut un tort rotund, așa că am copt blaturi rotunde, individuale, unul câte unul. Vă dau cantitățile pentru 5+1 blaturi și 7+1 blaturi, iar dacă vreți mai multe blaturi vă las pe voi să faceți socoteala.

Rețetă Tort Doboș

* pentru rezultate optime recomand folosirea ingredientelor premium: ciocolată min 55% cacao, unt 80-85% grasime, extract natural de vanilie (Finesse Dr. Oetker) sau vanilie naturală

Atât blaturile cât și crema pot fi preparate în avans cu câteva zile. Blaturile se păstrează în cămară sau frigider, cu câte o foaie de hârtie de copt pusă între ele, acoperite cu o pungă de plastic, iar crema se păstrează acoperită, în frigider. Mai întâi puteti prepara crema, întrucât trebuie oricum să stea o vreme la frigider.

Pentru crema 7+1:

6 ouă mari
275 g zahăr tos
200 g ciocolată amaruie
300 g unt (eu recomand pentru toate prajiturile unde se cere unt sa folositi unt cu 80-85% grasime, dacă folosiți calitatea B – 65% grasime riscați să aveți rezultate neplăcute întrucât acesta conține o cantitate mare de apă )

(Crema 5+1: 4 oua, 180 g zahar, 150 g ciocolata, 225 g unt)

Crema se prepară la bain-marin, așa că puneți pe foc o oala cu apa peste care să puteți așeza vasul în care faceți crema.

Ouale se bat cu zahărul până se albesc și-și dublează volumul, apoi vasul se pune la bain-marin și se amestecă din când în când, până crema începe să se îngroașe puțin.

Se adaugă ciocolata taiată bucați și se amestecă până ce aceasta se topește și e încorporată, cam 3-4 minute.

Apoi vasul se ia de pe aburi și se lasă să se răcească (pentru a se răci mai repede se poate pune fundul vasului în apă rece). Crema astfel obținută trebuie să fie densă și lipicioasă. Untul, la temperatura camerei se bate bine până devine cremos, apoi se încorporează treptat crema rece de ciocolată.

Crema se acoperă cu folie și se dă la frigider.

Pentru 7+1 foi :

9 oua
225 g zahăr pudră
150 g faină (1/3 din faină eu o înlocuiesc cu amidon)
sare
vanilie

(Pentru 5+1: 6 oua, 150 g zahar, 100 g faină, sare, vanilie)

Ouale se separă albușuri de gălbenușuri. Gălbenușurile se bat cu jumătate din cantitatea de zahăr până se albesc, apoi se încorporează vanilia. Albușurile se bat spumă tare, împreună cu un praf de sare, apoi se adaugă cealaltă jumatate din cantitatea de zahăr și se mai bat până sunt o bezea densă, apoi se încorporează treptat în galbenușuri, la început câte o lingură, prin răsturnare.


La sfârșit se încorporează făina în mai multe etape, prin răsturnare.

Blaturile se pot coace în formă rotundă sau dreptunghiulară. Ca să imi ușurez munca și să nu am de copt 8 blaturi separat, eu coc de obicei 4 blaturi dreptunghiulare în tava mare de aragaz și apoi le tai în două la mijloc (tava mea are 30×40 cm, deci îmi ies odată 2 blaturi 15×20 cm). E necesar să folosiți hârtie de copt. Blaturile se coc în cuptorul preîncălzit la 180 grade cate 5-7 minute, sau pana se rumenesc usor, în partea de sus a cuptorului(sub griller). Pentru un blat individual rotund e nevoie cam 80 g compoziție.

Se asamblează tortul, un rând blat, unul cremă, având grijă să ajungă crema și pentru îmbrăcarea tortului (puteți împărții crema de la început în atâtea grămăjoare câte aveți nevoie)


Cel mai „frumos” blat se ține pentru stratul de caramel . Oglinda de caramel este „piesa de rezistență” a doboșului.

Aveti nevoie de:

200 g zahăr tos
8 linguri apă
4 linguri zeamă de lămâie

Blatul ținut în acest scop se pune pe o hârtie de copt unsă cu puțin unt și se taie în 12 bucăți. Apa, zahărul și zeama de lămâie se pun într-o tigaie (preferabil neaderentă) și se lasă la foc mic, amestecând din când în când, până ce siropul devine auriu și dens.

Se ia de pe foc, se lasă să se limpezească puțin și se toarnă peste blat. Glazura se întinde spre extremități cu ajutorul unei spatule. Se lasă câteva minute să se întărească, iar apoi cu ajutorul unui cuțit încălzit și trecut cu lama prin ulei se taie caramelul pe liniile taiate anterior.

Când foile de caramel s-au răcit de tot se așează pe tort, fie direct, fie le proptiți într-o nucă/migdală, ca să stea „în aer”. Tortul se pastrează la rece, în cămară, dar se scoate la tempratura camerei cu 20-30 minute înainte de a fi consumat, astfel crema se va înmuia puțin și e minunat de gustoasă. Dacă numai în frigider puteți ține tortul la rece, montați oglinda de caramel doar înainte de servire, altfel în frigider va face condens și caramelul se va topi.

Dor de zăpadă

Afară sunt +5 grade C și nu mai e nici un pic de zăpadă. Peisajul e umed, dezolant și deprimant. Mi-am amintit însă de pozele pe care le-am făcut acum 2 ani, când am petrecut revelionul la o cabană din Munții Făgăraș…

File de vitel cu sos de piper verde

E una dintre mâncărurile mele preferate. Am gustat-o prima dată într-o vacanță la Roma, lângă zidurile Amfiteatrului Flavian (Colosseum). M-a cucerit din prima! Multă vreme n-am putut sa-l fac acasă, negasind piper verde, dar între timp lucrurile s-au schimbat.

Piperul verde este fructul plantei de piper, recoltat înainte de coacere. Este păstrat în saramură sau uscat imediat după recoltare. Piperul verde este foarte aromatic și pentru că nu este foarte picant este folosit în sosuri, paste, marinate, creme deopotrivă dulci și sărate. Am citit pe undeva că reprezintă o experiență culinară unică alături de căpșune și sunt tare curioasă s-o încerc la primăvară cu primii căpșuni.

În fine, să ne întoarcem la file-ul nostru. Rețeta sosului provine din cartea ”The Big Book of Sauces” de care eu sunt tare încântată. Eu dețin varianta în limba engleză, dar am văzut că a apărut tradusă și la noi.

Aveti nevoie de:

2-4 fileuri muschi de vițel / vită groase cam de 2,5 cm (eu prefer antricot de vițel)
sare, piper, condimente
ulei de măsline
unt

*Eu nu prepar niciodată carnea de vită în aceeași zi în care o cumpăr, ci o las în punga închisă bine, la frigider 1-2 zile, am observat ca e mai fragedă așa. Prin cărțile lui Jamie Oliver am citit că în mod normal carnea de vită ar trebui lăsată de măcelar să se matureze la frig 7-10 zile după sacrificare. Vă dați seama că între goana după profit și cererea imediată ce se cere satisfăcută, nu prea sunt măcelari care să facă asta.

De curând am descoperit la Metro, la refrigerate, carne ambalată în vid, produsă de o fermă din Bacău și care m-a impresionat foarte plăcut.

Pentru sos:

1 lingura piper verde
150 ml vin alb sec
2 linguri de coniac
200 ml creme fraiche (eu folosesc smantana dulce-pentru frișcă)
1 linguriță muștar
pătrunjel tocat (sau ceapa ciorii)
sare

Piperul verde se pune 10 minute în apă cu sare (asta daca nu-l aveți deja în saramură). Vinul împreună cu coniacul se dă la fiert la foc mic cam 10 minute, până se reduce la jumătate.

Se adaugă smântâna dulce, se amestecă bine și se mai lasă la foc mic încă aprox. 10 minute pănă ce sosul se îngroașă ușor.

Acum se adaugă muștarul, apoi piperul scurs și la sfârșit pătrunjelul tocat și se sărează dupa gust. Se va servi fierbinte, peste carne.

Fileurile de vițel se condimentează și se ung cu ulei de măsline.

În tigaia în care ați încins cam 2 linguri de unt și 2 de ulei de măsline, se prăjesc fileurile după plac, pentru mine asta înseamnă undeva între mediu copt și în sânge, adică cam 3 minute pe o parte și încă 3 pe cealaltă, totuși, nu recomand să prajiți carnea mai mult de 5 minute pe o parte.

Carnea se scoate și se lasă să se odihnească acoperită 5 minute inainte de a fi servită. Se servește cu mult sos, alături de garnitura dorită.

2010?!

Ei…și a mai trecut un an. Cred că mulți ne bucurăm și ne simțim ușurați că 2009 s-a încheiat. Cel puțin asta simt eu. Pentru mine 2009 a fost un an greoi, agitat, cu mulți nervi, greutăți și supărări. Sper din toată inima ca noul an să se arate mai pașnic! Vă doresc numai bine tuturor!

Flodni

De curând am descoperit Flódni, o minunată prăjitură a comunității evreiești din Ungaria. În ea se combină arome care mie îmi plac foarte mult: nucă, mac, scorțișoară, mere, magiun…Tradițional se prepară în preajma sărbătorilor de iarnă, dar e atât de bună încât o recomand în orice moment al anului.

Rețetă – Flódni

Pentru aluat:
300 g făină
125 g unt
1/l lingura zahar pudra
1 varf de cutit sare
100 ml vin alb
2 gălbenuşuri de ou
5 g drojdie proaspată

Umplutura mac:
175 g mac măcinat
125 g zahăr
1 lingura miere
1 lingura stafide sau alte fructe uscate
1 lingura pesmet (alb)
125 ml apă
coajă de lămâie/portocală
vanilie

Umplutura nucă:
150 g nucă măcinată
125 g zahăr
2 linguri pesmet (alb)
1 lingura miere
1 lingura stafide sau alte fructe uscate
125 ml apă
coajă de lămâie/portocală
vanilie

Umplutura mere:
375 g mere curăţate, răzuite (eu am avut conservate la borcan ;) )
2 linguri stafide sau alte fructe uscate
1 lingura nucă măcinată
1 lingura pesmet (alb)
scorţişoară
Umplutura prune:
1 borcan dulceață de prune (silvais/magiun)

Pentru aluat puneți toate ingredientele într-un vas. Va rezulta un aluat foarte moale care trebuie framantat până devine elastic și nelipicios. Pentru acest procedeu recomand folosirea robotului sau a unei tehnici de framantat pe care o puteti vedea aici: http://www.gourmet.com/magazine/video/2 … sweetdough

Când aluatul s-a legat se pune într-o pungă și se dă la frigider.

Se prepară umpluturile. Pentru umplutura de mac puneți într-o cratiță apa, zahărul și mierea și dați în clocot. Într-un vas puneți ingredientele uscate și turnati peste ele apa clocotită, amestecați bine.

Umplutura de nucă o faceți după același procedeu.

Pentru umplutura de mere amestecați bine toate ingredientele.

Cand ați terminat cu umpluturile se scoate aluatul din frigider și se porționează în 5 bile egale care se vor întinde în cercuri cu diametrul de 22 cm (pentru o tava de tort de aceasta dimensiune).

Trei dintre ele se împung cu furculița și se coc pe hartie de copt sau suprafata neaderentă cam 8 minute la 180 grade, pana au bașicuțe maronii.

Când cele 3 blaturi sunt gata, una dintre foile ”crude” se întinde într-o tava de tort de 22 cm, se împunge cu furculița și peste ea se pune umplutura de mac, se nivelează.

Peste umplutura de mac se pune unul dintre blaturile coapte și se apasă ușor. Peste acesta se pune umplutura de nucă.

Se nivelează și se pune următorul blat copt, din nou de apasă. Peste acesta se pune magiunul, se nivelează și se pune al treilea blat copt, se apasă din nou.

Deasupra se pune umplutura de mere, se nivelează, apoi se întinde a doua foaie ”crudă”, se împunge cu furculița și se dă la cuptorul preîncălzit la 180 grade timp de 50 minute.

Se scoate, se pudreaza cu zahar și se taie felii.

Zilele trecute, afară…

Un peisaj de vis, ce-mi aminteste de vremea când eram copil, când iarna încă era iarnă și patinam sau mă dădeam cu sania de dimineața până seara. Păcat că între timp zapada s-a topit și a început să plouă… Azi sunt +6 grade C. Urăsc încălzirea globală!